Dezvoltare personală

Învaţă cum să înveţi

Fie că vrem sau nu, cu toţii ne lovim de această „problemă”. După o vacanţă în care gândul învăţatului sau găsirea unui mod mai bun de a învăţa au stat departe, aceste idei revin şi încep să ne preocupe.

Toamna este o perioadă a noilor începuturi, a noilor obiective în plan academic şi nu numai. Este posibil ca unii dintre noi să meargă la scoli noi în toamna aceasta şi să se întrebe cum vor putea face faţă noilor cerinţe.

Cu toţii dorim să găsim cea mai eficientă metodă pentru a putea reţine cât mai multe informaţii într-un timp cât mai scurt iar pentru aceasta încercam diverse metode, mai mult sau mai puţin eficiente.

Problema cu aceste metode este că nu sunt la fel de eficiente pentru toată lumea. Cu siguranţă cunoşti o persoană care reţine orice foarte repede într-un anumit fel, iar daca încerci acelaşi lucru s-ar putea să nu dai acelaşi randament ca şi aceasta prin folosirea aceleiaşi metode. Nu e ceva în neregulă cu tine! Doar că ţi se potriveşte mai bine un alt stil de a învăţa şi ai nevoie de puţin timp pentru a-l descoperii.

În funcţie de abilitaţile tale te poţi identifica cu unul dintre urmatoarele stiluri de învaţare:

 Stilul de învăţare vizual:

Punctele tari ale acestui stil sunt: capacitatea de înţelegere a informaţiilor atunci când sunt văzute prin prezentări şi proiecte vizuale. Amintirea cu acurateţe a tot ceea ce s-a scris sau citit.

  Strategii pentru stilul de învăţare vizual:

• Luaţi notiţe.
• Priviţi persoana cu care vorbiţi.
• Alegeţi locuri liniştite pentru învăţare.
• Utilizaţi marcăre pentru a sublinia ideile principale.
• Scrieţi ideile principale pe cartonaşe colorate.

Stilul de învăţare auditiv:

Punctele tari ale acestui stil sunt: amintirea cu acurateţe a instrucţiunilor, sarcinilor verbale, o mai buna înţelegere a informaţiilor atunci când sunt auzite, plăcerea de a asculta şi participa la discuţii de grup.

  Strategii pentru stilul de învăţare auditiv:

• Studiaţi cu un coleg.
• Spuneţi cu voce tare informaţiile de învăţat.
• Stabiliţi obiective pentru temele de casă şi verbalizaţi-le.
• Când faceţi calcule matematice, calculaţi cu voce tare

  Stilul de învăţare tactil-kinestezic:

Punctele tari ale acestui stil îl reprezintă implicarea în totalitate a corpului (mişcări şi atingeri) ducând astfel la amintirea exactă a tot ceea ce s-a făcut cât şi a experienţelor personale, o bună coordonare motorie cât şi o memorie motrică.

  Strategii pentru stilul de învăţare tactil-kinestezic:

• Pentru a memora plimbaţi-vă şi spuneti cu voce tare ceea ce aveţi de învăţat.
• Urmăriţi imaginile, citiţi titlurile, treceţi în revistă fiecare paragraf în parte.
• Identificaţi emoţiile şi sentimentele transmise.
• Realizează sarcini practice.

Cercetătorii din domeniul psihologiei educaţionale, neurobiologiei şi ştiinţei cognitive, au descoperit faptul că creierul uman tanjeşte mereu după noutate, el este stimulat de lucruri neobişnuite, ciudate, neaşteptate, care ies în evidenţă. Astfel, creierul fiind „atras” de lucruri interesante, înmagazinează doar informaţiile cu ușurință elemente noi, stimulante, eliminând şi ignorând lucrurile obişnuite, normale, de rutină sau plictisitoare, pe care le primește.

Cum reuşeşti totuşi să înveţi acele cunoştinţe care nu te atrag deloc? „Trucul” pentru a reţine anumite informaţii – dar şi pentru a te putea concentra, pentru a întelege mai uşor şi mai rapid un material nou, precum şi pentru a-l reţine timp îndelungat – este acesta: sa-ţi convingi creierul că aceste informaţii sunt deosebit de importante, chiar vitale.

Cum realizezi aceasta? Punându-ţi neuronii la treabă ! Adică trebuie să faci anumite lucruri, care să intensifice activitatea creierului tău, lucruri care să-ţi activeze neuronii din ambele emisfere cerebrale – lucruri care să te provoace, să te motiveze, să te antreneze, să te inspire să rezolvi probleme, să tragi concluzii şi să descoperi noi cunoştinţe. Pentru asta ai nevoie de întrebări, exerciţii, provocări şi activităţi care să-ţi stimuleze creierul.

  Iată 3 metode de învăţare pe care ai putea să le încerci:

1. Învaţă pe altcineva !

Experţii din domeniul învăţării rapide au descoperit că cea mai eficientă modalitate de a absorbi şi de a-ţi însuşi noi cunoştinţe este aceasta: în timp ce înveţi, să te gândeşti cum ai putea “preda” noul material altcuiva. Îţi imaginezi că trebuie să explici – cu cuvintele tale – aceste cunoştinţe unei alte persoane, care nu ştie absolut nimic despre acest subiect.

De aceea, e bine că, imediat dupa ce afli noi cunoştinţe, să le împartaşeşti celor din jurul tău. Dacă nu ai cui să explici noile informaţii, atunci trebuie măcar să îţi“predai” ţie însuţi noul material – adică să-ţi explici ţie însuţi ce ai aflat, reformulând textul şi explicându-l cu propriile tale cuvinte.

Este important ca, atunci când le explici altora – şi chiar şi ţie însuţi – noile cunoştinţe, să nu foloseşti exact cuvintele şi formularile din textul iniţial (cel pe care trebuie să-l înveţi), ci să reformulezi textul folosind cuvintele tale. Trebuie neapărat să elimini tonul formal şi limbajul academic, dacă vrei să înveti cu adevarat. În schimb, trebuie să foloseşti un limbaj obişnuit şi un ton conversaţional, exact aşa cum i-ai vorbi unui prieten drag.

2. Vizualizează informaţiile !

Se spune că “o imagine valorează cât o mie de cuvinte”. Cercetătorii din domeniul învăţării rapide ne confirmă faptul că imaginile facilitează mult înţelegerea unui text şi se memorează mult mai rapid decât cuvintele singure (imaginile îmbunătăţesc cu până la 90 % capacitatea de înţelegere şi memorare). De aceea, este bine ca să îţi construieşti cât mai multe scheme şi diagrame structurate, pe baza noilor cunoştinţe pe care trebuie să ţi le însuşeşti – scheme care să fie cât mai sugestive (să exprime relaţiile dintre notiuni) şi să fie adnotate corect (cuvintele-cheie să fie incluse în schemă, la locurile potrivite), eventual completate cu imagini sugestive.

3. 3. Pune-ţi întrebări !

Trebuie să ştii că creierul tău învaţă şi reţine cunostinţe numai atunci când lucrează la ele. Acest lucru a fost descoperit şi folosit încă din Antichitate, de către învăţaţii din Grecia Antică, care utilizau, pentru a-i învaţa pe copii, metoda lui Socrate – metoda prin care profesorul  adresa întrebări, concentrând atenţia elevilor şi determinându-i să găsească răspunsuri.

În cazul învăţării prin întrebări, elevii nu mai sunt pasivi (nu doar ascultă, plictisiţi şi poate pe jumătate adormiţi, ce le povesteşte profesorul), ci sunt implicaţi activ în desfasurarea lecţiei – datorită faptului că trebuie să răspundă la întrebări, elevii si studenţii sunt permanent foarte atenţi la lecţie. În plus, prin întrebările bine alese, aceştia îşi integrează în mod eficient noile cunoştinţe în structura de informaţii deja dobândite.

Metodele prezentate mai sus reprezintă doar câteva moduri pe care le-ai putea încerca în perioada urmatoare când te vei confrunta cu provocarea învaţatului intens. Poate nu toate vor da rezultate, dar în funcţie de personalitatea şi stilul propriu, cu siguranţă te vei identifica cu unul din aceste moduri!

***

“Şcoala cea mai bună este aceea în care înveţi, înainte de toate, CUM să înveţi“.  Nicolae Iorga

Un examen – orice examen – aduce cu sine și o enormă presiune, un stres puternic și de aceea sunt necesare câteva elemente pe care elevii trebuie să le aibă în vedere pentru a face din acest examen un succes.

Atenție la stres
Faptul că examenul presupune un stres semnificativ aduce cu sine pentru început un lucru bun pentru învățare: este vorba despre zona stresului pozitiv care duce la o creștere a performanței: de la prima etapă (plictiseala) la cea de-a doua (zona de muncă în siguranță) – unde performanța ajunge la maxim. Deci un examen important este un examen care îl mobilizează pe elev. Ce se întâmplă însă când se depășesc anumite limite? Intrăm în zona stresului negativ care se instalează imediat după depășirea zonei de confort psihologic are trei alte subetape:
• etapa oboselii (când performanța este încă ridicată, dar prețul cu care este obținută crește de la un moment la altul);
• etapa epuizării (care venind imediat după etapa oboselii coboară și mai mult nivelul de performanță) și
• etapa în care organismul intră în avarie și se prăbușește fizic și psihic (iar performanța ajunge și ea să coboare vertiginos spre punctul zero).
Pentru a nu ajunge în zona negativă a stresului trebuie ca elevii să învețe metodic, să își păstreze momentele de pauză în care să facă lucruri plăcute etc. Un element important este dat de modul în care profesorii și părinții trebuie să demonstreze un echilibru între motivarea elevului și nivelul de presiune care îl presupune această motivare. Prea multă presiune din partea părinților și profesorilor poate să provoacă un nivel negativ de stres.

Tehnici de memorare
O a doua problemă asupra căreia trebuie insistat este dată de învățare: elevul învață, dar știe el să învețe? Iată câteva „trucuri” pe care literatura de specialitate le prezintă ca fiind utile pentru o învățare rapidă, dar temenică:
Utilizarea vizualizării: este utilă nu doar în sporirea încrederii în sine (elevul se vede pe sine după examenul de bacalaureat, simte bucuria că a reușit cu succes această probă din viața lui ceea ce îl motivează să fie perseverent în prezent), dar este utilă și în memorare. Tot ce trebuie să facă elevul este să se vizualizeze pe sine făcând lucrurile pe care trebuie să le memoreze;
Utilizarea acronimelor: dacă luăm o primă literă dintr-un set de cuvinte care trebuie să le învățăm putem să formăm un nou cuvânt. O să ne reamintim acest cuvânt la început, apoi luând, rând pe rând fiecare literă ajungem la rezultatul dorit. Este o metodă care funcționează bine când trebuie învățate clasificări.
Utilizarea rimei și ritmului: reținem mai ușor lucrurile care au o anumită muzicalitate (spre exemplu rimează sau chiar formează versurile unui cântec la modă). Iată o modalitate minunată pentru a nu uita prea curând ceea ce trebuie să învățăm.

Poveștile: sunt elemente cu care memoria s-a obișnuit din fragedă copilărie. Dacă putem pune aspectele pe care trebuie să le învățăm sub forma unei povești o să reținem mai ușor decât dacă ele nu au legătură logică între ele.
Utilizarea de flash cards: în care scriem pe o față întrebarea și pe spate răspunsul la aceasta. Este la fel de utilă și poate să fie folosită în mai multe momente: când suntem în autobuz, când așteptăm pe cineva etc.
Realizarea unor hărți mentale: toate elementele pe care trebuie să le învățăm pot să fie sintetizate pe o planșă unde vom vizualiza mai ușor legăturile dintre elementele din conținutul ce trebuie învățat (pentru asta este util să folosim imagini, să subliniem cu culori diferite etc.).
Identificarea unor legături cu motivatori existenți: de exemplu putem găsi legături între conținutul ce trebuie învățat și elemente pe care le știm și sunt în zona noastră de interes: figuri politice sau mondene, din sport, evenimente foarte prezente în media etc. Dacă realizăm o astfel de legătură avem deja întreg suportul necesar.
Încrederea în propria memorie: în efortul său de a reține cât mai multe copilul poate să-și piardă încrederea în propria memorie Este primul lucru de care părintele/profesorul trebuie să aibă grijă în relația cu elevul. Încrederea în propria memorie evidențiază faptul că dacă ne repetăm permanent că memoria noastră este bună creierul o să înregistreze această informație și o să acționeze în consecință. La polul opus, dacă o să ne spunem că memoria noastră nu este așa grozavă atunci ajungem în situația de a ne deturna starea pozitivă necesară unei memorări performante.
Multiplii analizatori. În învățare este util să implicăm câți mai mulți analizatori ca să ofere sens memorării: auditiv, vizual, olfactiv, gustativ și kinestezic. Reamintirea devine mai ușoară dacă aceste elemente sunt implicate – din mai multe surse ne vom reaminti un fenomen dacă el nu este doar auzit, ci și văzut, pipăit, mirosit și – de ce nu – gustat.

Managementul timpului
În sfârșit, un element vital este managementul timpului. Dacă elevul nu își organizează bine activitățile o să aibă senzația că intră în criză de timp (ceea ce o să conducă la fenomenul de stres negativ). De asemenea trebuie să existe un somn suficient, respectarea anumitor rutine de somn și de odihnă activă. Dincolo de toate acestea, părinții și profesorii trebuie să vegheze ca elevul să abordeze examenul într-un mod echilibrat, să își păstreze un tonus și un moral ridicat și să își utilizeze întregul potențial ca examenul să fie o reușită.

Abilitățile de viață sunt setul de abilități și valori învățate de oameni pentru a acționa în mod responsabil în anumite situații, dezvoltând o capacitate de a-și asuma comportamente adecvate înainte de problemele apărute de obicei în viață.

Aceste abilități oferă securitate individului să se confrunte în mod pozitiv cu anumite provocări care pot apărea în diferitele spații în care operează, fie acasă, la școală, pe stradă cu prietenii, la locul de muncă, printre alte locuri de interacțiune. Acest set de aptitudini ar trebui să fie păstrat în permanență, deoarece facilitează detectarea unei probleme, căutarea cunoștințelor respective, adaptarea la situație și acționarea într-o manieră satisfăcătoare.

1- Aplicați abilitățile sociale

• Ascultați, cu atenție la oameni și manifestați interes în ceea ce spun ei.
• Salutați-vă, cu plăcere să ajungeți la un loc, fără a cădea în lingușire.
• Spuneți la revedere tuturor celor prezenți când părăsiți un loc.
• A mulțumi, pentru atenția primită, exprimarea recunoștinței.
• Întrebați-vă, atunci când solicitați ajutor de la cineva sau pur și simplu cereți timp.
• Oferiți scuze, dacă ceva care a fost făcut deranjează pe cineva sau întrerupe orice activitate.
• Așteptați rândul, așteptând liniște și răbdare.

2 – Practicati respectul

• Acceptați oamenii așa cum sunt, fără discriminare.
• Recunoașteți discrepanțele, atât individuale, cât și de grup.
• Valorizează drepturile și obligațiile, ca mijloc de coexistență.
• Tolerați opiniile altor persoane, chiar dacă acestea sunt contrare.
• Respectați standardele morale, în funcție de cultura și regiunea lor.
• Apărăți libertatea, prețuiți democrația și mențineți pacea.
• Respectați legile, respectând reglementările
  3. Comunicarea
  • Exprimați clar ideile proprii, astfel încât mesajele să ajungă în mod corespunzător.
  • Utilizați un ton adecvat de voce, adaptat locului în care se află.
  • Gestionați o limbă potrivită nivelului social și educațional al celorlalți, evitând cuvinte rele.
  • Ascultă în mod activ mesajul celorlalți și feedback-ul pentru a vă asigura că mesajul a fost înțeles.
  • Mențineți o atitudine favorabilă, pentru a realiza o conversație distractivă.

   4- Acționați cu asertivitate

  • Mențineți o atitudine echilibrată în anumite situații, nici atât de pasivă, nici de agresivă.
  • Apără drepturile și obligațiile tuturor cu obiectivitate, fără a permite abuzul de putere sau intimidare.
  • Exprimați-vă decizia și spuneți „nu” în mod clar și ferm la o propunere, precum și acceptați că alții spun și „nu”.
  • Nu permiteți să fiți constrânși de grupuri, adică forțați să desfășurați o activitate de risc.
  • Evitați luarea deciziilor sub presiune, fie de la rude, prieteni sau grupuri rivale, până când sunteți sigur.

  5- Empatia

  • Plasați-vă în locul celuilalt, înainte de a acționa, pentru a înțelege sentimentele și opiniile.
  • Înțelegeți motivele care au condus la o decizie, chiar dacă nu sunteți de acord cu aceasta.
  • Demonstrați atenția asupra sentimentelor celorlalți fără a vă simți milă sau compasiune.
  • Luați în considerare nevoile celorlalți, înainte de a lua decizii.
  • Acționați cu generozitate fără a crea un angajament.
  • Respectați opiniile diferite dintre ceea ce simte fiecare despre aceleași probleme.
  • Ascultând în mod activ interesele altora, demonstrând sensibilitate și considerație.

  6- Cooperarea sau lucrul în echipă

  • Stabiliți obiective cu persoane cu interese sau funcții similare.
  • Organizați grupuri de persoane care își asumă responsabilități angajate.
  • Motivați echipa de lucru printr-un mediu de companie.
  • Stabiliți o comunicare sinceră, clară și deschisă, fără ca acest lucru să presupună utilizarea cuvintelor proaste.
  • Faceți-i fiecărei persoane să se simtă important să dezvolte un sentiment de apartenență.
  • Integrați echipa în luarea deciziilor
  • Exercitați o conducere participativă, unde sunt direcționate toate acțiunile.

  7- Managementul emoțiilor

  • Identificați elementele care ar putea să le perturbe și să le evitați.
  • Răspundeți pașnic comportamentului altora care nu sunt sub control.
  • Înțelegeți că emoțiile pot să apară din orice stimul extern și să fie pregătite.
  • Păstrați calm în situații care generează frică, furie, scandal etc., evitând gesturi, strigăte sau cuvinte obscene care o demonstrează.
  • Înainte de o persoană cu mirosuri rele și murdărie, evitați să arătați că sunteți dezgustat.
  • În cazul unei discuții care produce anxietate, încercați să găsiți un echilibru și să nu fiți dus de cealaltă.

  8 – Controlul stresului

  • Reduceți tensiunea, confruntându-vă cu situații neplăcute, cu care se confruntă cu o atitudine pozitivă.
  • Evitați să vă faceți griji, pentru asta trebuie să faceți lucrurile la timp.
  • Înainte de situații emoționale dureroase, căutați o activitate care vă menține atenția.
  • Transformați stresul într-o forță pozitivă, identificând sursele care o produc.
  • Recunoașteți că sunteți stresați și cereți sprijin de la oamenii în care aveți încredere.
  • Evitați situațiile care generează disconfort, dizabilitate sau frustrare.
  • Creșteți spațiile pentru distracție sănătoasă și exersați un sport.
    

  9- Prevenirea și soluționarea conflictelor

  • Identificați posibile probleme interpersonale care pot apărea din cauza unor neînțelegeri.
  • Anticipați o situație de confruntare și stabiliți distanța.
  • Confruntarea cu conflictele care apar în mod echilibrat, în dialog.
  • Identificați posibilele situații care necesită o decizie preventivă.
  • Evaluați riscurile posibile, în cazul pierderii unui bun.
  • Confruntați conflictele într-un mod pozitiv, trebuie să fie propuse soluții care să apară între toți.
  • Negocierea și medierea directă a celor implicați în conflict, obținerea unei soluții pașnice, luând în considerare opiniile, nevoile și sentimentele acestora.

  10 – Luarea deciziilor

  • Evaluați aspectele pozitive și negative înainte de a lua o anumită decizie.
  • Consultați cu materiale bibliografice și experți situația înainte de a decide.
  • Evitați presiunea familiei și prietenilor înainte de a lua o decizie.
  • Punerea în aplicare a mecanismelor de luare a deciziilor prin consultarea părților implicate.
  • Să presupunem consecințele pentru deciziile luate, având în vedere aspectele etice, economice și sociale.